10 oct. 2011

Leacuri babesti - 2 -

CÂTEVA REŢETE DE CEAIURI DINTR-O SINGURĂ PLANTĂ
1. CEAI DE BRUSTURE: 1 linguriţă rasă de rădăcină de brusture se pune peste noapte la macerat în 1 litru de apă, se încălzeşte dimineaţa şi se strecoară. Se foloseşte în caz de febră, insuficienţă respiratorie, artrită, gută, epilepsie. Se beau zilnic 2-3 ceşti cu ceai.
2. CEAI DE COŞUL POPII (NALBĂ): se foloseşte numai ca extract rece. Se pune 1 linguriţă cu vârf de plantă la 1 litru de apă, se lasă peste noapte la macerat, iar dimineaţa se încălzeşte uşor. Se recomandă în inflamaţiile mucoaselor gastro-intestinale, gastrite, inflamaţiile mucoaselor vezicale, ale cavităţii bucale, în caz de secreţie pulmonară abundentă, bronşite, tuse, răguşeală puternică, amigdalită, laringită, gură uscată, emfizem pulmonar. Se beau 2-3 ceşti de ceai pe zi.
3. CEAI DE CIMBRU: 1 linguriţă cu vârf de plantă opărită în 250 ml de apă, se lasă să stea puţin. Se foloseşte în stimularea fluxului diuretic şi ciclului lunar, accelerează avorturile şi naşterea normală, grăbind ieşirea fătului din trupul mamei. Este un bun leac împotriva leprei, a paraliziei, a bolilor de nervi. Băut dimineaţa în loc de cafea are un efect binefăcător, o prospeţime a spiritului, o senzaţie plăcută la stomac, lipsa tusei de dimineaţă, o stare generală bună. Se foloseşte şi în crampele abdominale, stomacale şi menstruale, ca şi în spasmele organelor pelviene (genitale). Asociat în părţi egale cu pătlagina îngustă, cimbrul şi-a dovedit eficacitatea în combaterea afecţiunilor căilor respiratorii, a secreţiilor abundente bronşice, a astmului bronşic, în tusea convulsivă. Se beau 2-3 ceşti pe zi, iar în crizele de epilepsie se beau 2 ceşti pe zi, timp de 3 săptămâni, cu întrerupere de 10 zile.
4. CEAI DE CIUBOŢICA CUCULUI: se prepară ca mai sus. Este recomandat împotriva insomniei, în tulburările nervoase, are efecte liniştitoare asupra inimii şi a nervilor, are efect depurativ, elimină substanţele toxice, calmează migrena, cefaleea, elimină calculii vezicii urinare. Se beau 2-3 ceşti pe zi.
5. CEAI DE COADA CALULUI: 1 linguriţă cu vârf de plantă la 1 litru de apă clocotită, se opăreşte, se lasă să stea puţin să se infuzeze, se strecoară şi se beau câte 2-3 ceşti pe zi, călduţ, cu înghiţituri mici. Este recomandat în dureri reumatismale, artrite şi nevralgii, hemoragii şi vărsături cu sânge. În cazul răcelilor vezicale, a durerilor spastice, ajută în retenţiile de apă în pericard, în pleură sau în tulburările renale de după scarlatină şi alte boli infecţioase grele cu dereglări în eliminarea apei. Se mai foloseşte în erupţii de piele însoţite cu mâncărimi. Coada calului amestecată cu sunătoare, opărită şi consumată 1-2 ceşti pe zi, în timp ce seara se consumă hrană solidă, ajută în incontinenţa urinară. Se recomandă gargara de coada calului în amigdalite, inflamaţii ale mucoasei bucale, stomatite ulceroase, sângerări ale gingiilor, gingivite, fistule şi polipi în cerul gurii şi gât, în tumori maligne, acestea din urmă putând fi stopate.
6. CEAI DE COADA ŞORICELULUI: se prepară ca mai sus. Se recomandă în cazul ciclului neregulat, menopauzei, cancerului la organele pelviene, în cazul inflamării ovarelor, în incontinenţa urinară, leucoree. Se fac băi de şezut şi se beau 1-2 ceşti pe zi. În prolaps uterin se fac băi de şezut şi se beau 4 ceşti pe zi, împreună cu creţişoara. Este recomandat şi în congestii cerebrale însoţite de dureri, împotriva ameţelilor, a greţurilor, a bolilor de ochi însoţite de lăcrimări, a durerilor acute de ochi, a hemoragiei nazale, în migrena cauzată de schimbarea vremii.
7. CEAI DE CREŢIŞOARĂ: se face o infuzie din 1 linguriţă cu vârf de plantă la 1 l apă clocotită. Se beau 2-3 ceşti pe zi şi este indicat în febra pricinuită de răni purulente, leziuni, abcese neglijate, în urma extracţiilor dentare, îndepărtează slăbiciunile musculare (adinomiile, miopatiile) şi articulare, ajută în anemii, în leziunile postnatale, în relaxarea organelor pelviene la femeile care au avut naşteri grele sau predispoziţia spre avort (pentru fixarea sarcinii) şi fortifierea fibrelor uterine în toate bolile de femei. În asociere cu traista ciobanului se foloseşte în histeroptoză (prolaps uterin) şi hernii inghinale. În aceste cazuri se beau 4 ceşti pe zi. În obezitate se beau 2-3 căni de ceai.
8. CEAIUL DE DRĂGAICĂ (SÂNZIENE): se prepară ca mai sus. Se foloseşte în bolile de ficat, rinichi, pancreas, splină, este indicat pentru cei care suferă de tulburări ale sistemului limfatic, în cloroză, hidropizie, junghiuri intercostale, epilepsie, isterie, boli ale nervilor, retenţie urinară, nisip şi piatră (calculi) la rinichi, vezica urinară, în bolile guşii, a glandei tiroide, cancerul limbii, ulceraţii canceroase, boli de piele de natură canceroasă. Se beau până la 4 ceşti de ceai pe zi, iar în afecţiunile de piele se foloseşte şi alifia.
9. CEAI DE FILIMICĂ (GĂLBENELE): se face infuzie din 1 linguriţă de flori la 250 ml de apă clocotită timp de 2-3 minute, se strecoară, se beau 3 căni pe zi, cu înghiţituri rare. Este recomandat pentru icterul infecţios, are efect de curăţire, stimulează circulaţia sângelui, vindecarea rănilor, în boli gastro-intestinale, în crampe şi ulcere stomacale, în inflamaţii ale colonului, hematurie, viroze şi infecţii bacteriene.
10. CEAI DE MĂCRIŞUL IEPURELUI: se opăreşte 1 lingură de frunze proaspete cu 1 l apă clocotită. Înlătură pirozisul (arsurile la stomac), tulburările hepatice şi digestive uşoare. Se beau 2 căni pe zi, încălzite, contra icterului, nefritei, erupţiilor cutanate, viermilor.
11. CEAI DE MĂTASE DE PORUMB: se opăreşte 1 linguriţă cu vârf în 250 ml de apă clocotită, se lasă puţin în repaus, nu se îndulceşte. Se recomandă în bolile căilor urinare cu formaţie litiazică (formare de calculi), în edeme, nefrite, catar vezical, artrite, reumatism, în incontinenţa urinară, în colicile renale. Se bea la fiecare 2-3 ore, câte 1 lingură plină de ceai.
12. CEAI DE MUŞEŢEL: se face infuzie din 1 linguriţă de flori la 250 ml de apă clocotită, timp de 2 minute, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi. Este indicat în crampe şi dureri abdominale (colici), balonări, diaree, erupţii, dureri de stomac, secreţii stomacale abundente, tulburări menstruale, alte afecţiuni ale organelor pelviene, insomnii, epididimită, febră, dureri de pe urma rănilor, dureri de dinţi. Se fierbe 1 l vin cu 1 pumn de muşeţel, se bea dimineaţa 1 pahar şi unul seara, în caz de retenţie urinară, maxim 8 zile.
13. CEAI DE NUC: 1 linguriţă cu vârf de frunze tăiate mărunt se opăresc cu 250 ml de apă clocotită. Se foloseşte în caz de tulburări digestive, constipaţii, inapetenţă, în curăţirea sângelui, diabet, contra icterului.
14. CEAI DE OBLIGEANĂ: 1 linguriţă rasă de rădăcină se lasă peste noapte la macerat în 250 ml de apă rece. Dimineaţa se încălzeşte şi se strecoară. Se bea câte o înghiţitură înainte şi după fiecare masă. Este indicat în cazul slăbirii generale a organismului, a organelor digestive, în balonări stomacale, intestinale, colici, dereglări glandulare, artrită, la curăţirea mucozităţilor intestinelor şi stomacului de secreţiile abundente, în hipometabolism, hipotonie intestinală, cloroză şi hidropizie.
15. CEAI DE PĂPĂDIE: se prepară ca mai sus. Se bea cu înghiţituri mici, cu 1 oră înainte şi după micul dejun. Este recomandat ca depurativ, pentru stimularea digestiei, sudorific, diuretic, stimulent, face sângele mai subţire, ajută bolile biliare şi hepatice.
16. CEAI DE PĂTLAGINĂ ÎNGUSTĂ: se face infuzie din 1 linguriţă de plantă în 250 ml de apă clocotită timp de 3 minute, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi. Este recomandat împotriva maladiilor aparatului respirator, la secreţii abundente, tuse, astm bronşic, tuberculoză pulmonară, curăţă stomacul de toxine, pentru bolnavii de ficat, rinichi, cei cu înfăţişare palidă, care fac erupţii, eczeme, la copiii firavi, bolnăvicioşi, care nu se dezvoltă normal, deşi sunt hrăniţi în condiţii bune.
17. CEAI DE PEDICUŢĂ: 1 linguriţă rasă de pedicuţă se opăreşte în 250 ml de apă clocotită timp de 2 minute. Se bea 1 ceaşcă pe zi, dimineaţa, pe stomacul gol, cu 1 oră înainte de micul dejun, înghiţitură cu înghiţitură. În cazul cirozei hepatice sau cancerului hepatic se beau zilnic 2 ceşti. Este indicat pentru reumatici şi bolnavii de artrită, chiar dacă prezintă modificări ale articulaţiilor, în caz de constipaţie cronică şi hemoroizi. Este recomandat în toate bolile căilor urinare, a organelor genitale, la dureri şi tumefieri ale testiculelor, în colicile renale, hepatite, tumori ale ţesutului conjunctiv al ficatului, chiar dacă sunt deja maligne.
18. CEAI DE PODBAL: se foloseşte 1 linguriţă de flori şi frunze amestecate în părţi egale la 1 litru de apă clocotită, care se opăreşte şi se lasă la răcit. Se recomandă în bronşite, laringite, faringite, astm bronşic, pleurezie, tuberculoză pulmonară, tuse, răguşeală. Se beau mai multe căni pe zi îndulcite cu miere de albine.
19. CEAI PENTRU TUSE: se amestecă podbal, lumânărică, cuscrişor (mierea ursului sau plămânărică), pătlagină îngustă, în părţi egale. Se iau 2 linguriţe din amestecul de plante la 250 ml de apă clocotită şi se opăresc. Se beau zilnic 3 ceşti, calde, îndulcite cu miere, înghiţitură cu înghiţitură.
20. CEAI DE PUFULIŢĂ CU FLORI MICI: se opăreşte 1 linguriţă cu vârf de plantă în 250 ml de apă clocotită, se lasă să stea puţin. Se beau 2 căni pe zi, prima dimineaţa, pe stomacul gol, iar a doua seara, cu 1 oră înainte de cină. Se recomandă pentru prostatită cronică, în hipertrofie a prostatei, în cancer vezical sau la prostată.
21. CEAI DE ROSTOPASCĂ: se prepară ca mai sus. Are leac în bolile hepatice grave, curăţă sângele şi ficatul, are influenţă benefică asupra metabolismului, este folosit cu succes în afecţiunile biliare, renale şi hepatice. În combinaţie cu urzica şi mlădiţe de şoc, este indicat în leucemie.
22. CEAI DE SALVIE: prepararea ca mai sus. Recomandat sub formă de gargară în gingivite, paradontoze. Băut ca ceai, are efecte asupra paraliziilor, apoplexiei, în combaterea transpiraţiei nocturne, spasmelor, în afecţiunile măduvei spinării, în dereglări glandulare, în tremurul membrelor, asupra ficatului bolnav, a balonărilor. Are acţiune depurativă, elimină mucozităţile prea abundente din aparatul respirator, stimulează pofta de mâncare, combate diareea şi tulburările intestinale. Se mai poate recomanda în amigdalite, boli de gât, abcese dentare, inflamaţii ale laringelui şi cavitaţii bucale, ajută dinţii care se mişcă, gingiile care sângerează.
23. CEAI DE SPLINUŢĂ: de regulă se prepară împreună cu drăgaica, urzica moartă, în părţi egale. Se ia 1 linguriţă de plante la 250 ml de apă clocotită, se lasă să stea puţin, se beau 3-4 ceşti pe zi. Se recomandă în bolile şi hemoragiile intestinale, în afecţiuni renale, în racordarea la rinichiul artificial, în stări sufleteşti după un şoc de ordin depresiv, decepţii, stări sufleteşti stresante.
24. CEAI DE SUNĂTOARE: se opăreşte 1 linguriţă cu vârf în 250 ml de apă clocotită, timp de 1-2 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se recomandă în leziuni nervoase, boli nervoase, răni de pe urma unor lovituri şi vătămări prin ridicat, în diaree, în nevralgia trigemenului, astenie însoţită de insomnii, în tulburări de vorbire, somn agitat, accese de isterie, somnambulism, incontinenţă urinară, depresii, dereglări ale ciclului menstrual.
25. CEAI DE TĂTĂNEASĂ: se pun peste noapte, la rece, 2 linguriţe de rădăcină tăiată mărunt, în 250 ml de apă rece. Dimineaţa se încălzeşte uşor şi se strecoară. Se beau 3 căni pe zi, cu înghiţituri mici. Este indicat în ulcerul gastric, combinat cu 50 gr gălbenele, 50 gr troscot. Se foloseşte în bronşite, afecţiuni ale aparatului digestiv, hemoragii stomacale, pleurezii.
26. CEAI DE TRAISTA CIOBANULUI: se opăreşte 1 linguriţă de plantă în 250 ml de apă clocotită, timp de 2-3 minute. Se beau zilnic 2-3 ceşti. Se recomandă în hemoragii nazale, stomacale, intestinale, metroragii, hipermenoree, în răni sângerânde. În bolile de femei se beau cu 8-10 zile înainte de venirea ciclului câte 2 ceşti. Acest ceai se foloseşte şi în reglarea ciclului în perioada pubertăţii. Pe timpul menopauzei se beau câte 2 ceşti timp de 30 de zile, cu pauză de 21 de zile, repetându-se periodic.
27. CEAI DE TURIŢĂ MARE: se prepară o infuzie din 1 linguriţă de plantă în 250 ml apă clocotită, timp de 2 minute. Se beau zilnic 2 ceşti. Se recomandă în inflamaţiile gâtului şi ale gurii, cum ar fi laringita, stomatita ulceroasă, de asemenea în caz de anemie, răni, reumatism, lumbago, tulburări digestive, ciroză hepatică, în bolile splenice, emfizem pulmonar, cord mărit, dilatarea stomacului şi a intestinelor, în bolile renale şi vezicale.
28. CEAI DE URZICĂ: se prepară ca mai sus. Recomandat în eczeme, dureri de cap, eliminarea nisipului de la rinichi şi în bolile renale, fiind depurativ şi hematopoetic, are influenţă pozitivă asupra pancreasului, scade glicemia, vindecă bolile şi inflamaţiile căilor urinare, are şi efect laxativ, fiind indicat în cura de primăvară.
29. CEAI DE URZICĂ MOARTĂ GALBENĂ: se prepară ca mai sus şi se beau 2 ceşti pe zi. Are efecte benefice în caz de tulburări şi dureri menstruale, asupra glandelor pelviene, în retenţia urinară, în boli ale căilor urinare şi renale grave, în tulburări digestive, contra ulceraţiilor şi a varicelor.
30. CEAI DE VENTRILICĂ: se face o infuzie, se beau 2 ceşti pe zi, neîndulcite. Îndepărtează secreţiile stomacale abundente, tulburările intestinale, combate nervozitatea care provine din suprasolicitarea intelectuală, îndepărtează senzaţiile de ameţeală, are efect asupra memoriei, asupra secreţiilor şi eczemelor cronice. Amestecat cu ţelina înlătură debilităţile nervoase şi stările melancolice. Are rezultate bune şi în cazul reumatismului, artritelor, icterului, nisipului în urină.
31. CEAI DE VÂSC: se pregăteşte doar ca extract rece, din 1 linguriţă de plantă în 250 ml apă rece, lăsat la macerat peste noapte. Dacă este necesară o cantitate mai mare, se poate păstra cald în termos. Se recomandă în epilepsie, împotriva spasmelor cronice, a acceselor de isterie, influenţează pozitiv funcţionarea întregului sistem glandular, stimulând metabolismul, are acţiune asupra pancreasului, diabetului, tulburărilor hormonale. În aceste cazuri se beau 2 ceşti pe zi. Împotriva arterosclerozei, apoplexiei are efect hemostatic. Tras rece pe nas opreşte hemoragiile nazale. Consumat ca ceai, opreşte hemoragiile pulmonare şi intestinale din timpul tifosului şi dizenteriei. Scade tensiunea arterială la hipertensivi şi creşte tensiunea la hipotensivi. Are acţiune în cazul congestiei cerebrale, a senzaţiilor de ameţeală, vâjâitului în urechi, tulburărilor de vedere, cardiace şi circulatorii.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu